Puntea dentara este o lucrare protetica fixa, utilizata in stomatologie pentru restaurarea morfologica a dintilor absenti de pe arcadele dentare.
Este efectiv ca un pod care face legatura intre doi dinti- stalpi, pentru a suplini lipsa unui dinte in mijloc. Cei doi stalpi trebuie intr-un fel sacrificati – devitalizati si slefuiti puternic, pentru a putea aplica lucrarea restauratorie, care va imbraca toti cei 3 dinti.
Implantul dentar este un dispozitiv medical care are forma unui surub si care se insereaza in osul alveolar in locul dintelui pierdut, in vederea substituirii radacinii acestuia. La incheierea procesului de osteointegrare, implantul este descoperit si deasupra lui vor fi aplicate bontul protetic si coroana.
Raspunsul la intrebarea “Implant sau punte dentara ?” nu este unul simplu, necesitand abordarea problemei din toate punctele de vedere.
Indicatia majora de restaurare protetica prin punte este situatia in care dintii vecini sunt deja afectati de carii intr-un procent destul de mare, fiind necesara devitalizarea lor sau acoperirea cu o coroana, pentru a nu mai supune pacientul la inca o interventie chirurgicala. Un dinte devital (cu nervul scos) este casant prin lipsa vascularizatiei (se poate sparge foarte usor), de aceea, in principiu, in toate celalte situatii, se evita acest tratament.
Tratamentul prin implant dentar este recomandat in variate situatii, incepand de la lipsa unui singur dinte si pana la edentatia totala. Varsta maxima nu exista, astfel chiar si persoanele foarte in varsta pot beneficia de implant. Sunt anumite boli sau vicii care constituie factori de risc sau contraindicatii relative (pot fi remediate, tratamentul poate fi facut sub anestezie) ale implantarii dentare: diabet, infectii, reumatism poliarticular, afectiuni psihice, neurologice.
Pentru persoanele care au pierdut un numar mai mare de dinti sau care au nevoie de protezare toatala, implantul reprezinta o solutie mult mai buna din punct de vedere calitati, estetic si functional.
Durata de viata a puntilor dentare este mai scurta decat cea a implanturilor.
Riscul ca sub aceste punti sa apara carii si sa fie afectate radacinile pe care se sprijina puntea, este foarte mare. Si atunci se ajunge la situatii in care puntea esueaza, adica incepe sa se miste sau incepe sa doara, iar atunci trebuie indepartata puntea si, de cele mai multe ori, se descopera ca dintii de sub acest tip de lucrare nu mai exista sau sunt compromisi total si nu mai pot sa fie pastrati. Automat, atunci singura solutie este implantologia orala.
Dezavantajul implantului dentar era, in trecut, durata tratamentului, dar acum exista solutii de tratament prin implant dentar, chiar si total, in doar o zi.
Implantul poate fi aplicat in aceeasi sedinta cu extractia dentara (ceea ce inseamna mai putine vizite la cabinet).
In cazul in care apare o problema cu una dintre coroanele dentare din componenta ei, puntea dentara trebuie inlocuita in totalitate.
Cat priveste implantul dentar, se inlocuieste doar coroana dentara afectata.
Implantul este o varianta estetica net superioara unei punti dentare, deoarece dintii sunt separati, exact asa cum se intampla in cazul dintilor naturali.
Prin stimularea procesului de proliferare osoasa si impiedicarea resorbtiei, implantul contribuie la pastrarea unui aspect tanar al fetei. Resorbtia osoasa duce la aparitia ridurilor si aspect imbatranit.
Confortul oferit de implanturile dentare, prin senzatia si aspectul de dinti naturali, creste increderea in propria persoana, ceea ce duce la o viata sociala de calitate.
Puntile dentare sunt de formate din mai multi dinti lipiti intre ei, ceea ce nu ofera o estetica deosebita. Puntea dentara favorizeaza resorbtia osoasa, asadar si imbatranirea faciala.
Implantul este o varianta de tratament minim invaziva. Presupune interventia exclusiv asupra zonei dintelui pe care medicul trebuie sa il inlocuiasca.
Marele dezavantaj al puntilor dentare este acela ca reprezinta in esenta un compromis, fiind o procedura invaziva. Acopera un gol, prin afectarea profunda a altor doi dinti. Se sacrifica dintii stalpi sanatosi prin slefuire, acestia se devitalizeaza, existand riscul aparitiei unor complicatii pulpare, oricat de corecta ar fi obturatia de canal.
Tratamentele prin implant sau punte dentara au ambele un grad bun de stabilitate, in timp.
Totusi, stabilitatea mult mai performanta a implantului este data de faptul ca se inlocuieste si radacina dintelui, nu doar coroana si ca radacina artificiala fuzioneaza perfect cu osul, ca si radacina originala.
Practic se recreeaza dintele lipsa, radacina fiind chiar si mai puternica, datorita materialului (titan sau zirconiu).
Prin implant se reda nu numai functia dintelui pierdut, dar si a osului.
Implanturile ofera o forta de masticatie mai mare si elimina pierderea osoasa, prin procesul de osteointegrare.
Implantul favorizeaza sanatatea gingiei si a dintilor adiacenti.
In cazul puntii dentare, in locul edentat osul se resoarbe iar gingia se retrage.
Osul incepe sa se resoarba imediat dupa extractia dentara si, chiar daca au trecut doar sase luni sau un an de la extractia dentara si nu s-a intervenit chirurgical prin plasarea unui implant acolo, pentru reconstruirea osului, aceasta resorbtie va continua si se va accelera.
Astfel, se poate ajunge la situatii in care pacientul a avut o punte facuta in zona respectiva si, in momentul in care puntea esueaza, sub ea se gaseste o situatie compromisa si din punctul de vedere al ofertei osoase si al gingiei. Pentru inserarea unui implant, vor fi necesare proceduri aditionale de refacere a osului si a gingiei.
Asadar, implant sau punte dentara ?
In majoritatea cazurilor, implantul este cea mai buna solutie restaurativa, minim invaziva si rapida.